BabyBond : Dificultati emotionale dupa nastere

Dupa nastere puteti resimti schimbari bruste de dispozitie, care sunt datorate in mare parte modificarilor nivelurilor unor hormoni, fie oboselii, lipsei de experienta sau de incredere in propria persoana, sau solicitarilor permanente din partea bebelusului.

Alte cauze pot fi:o experienta foarte dificila sau dezamagitoare in ceea ce priveste nasterea, o boala/tulburare neasteptata a bebelusului, diferite situatii personale stresante, antecedente personale sau familiale de tulburari de dispozitie, depresia, atacurile de panica si anxietate sau maladia bipolara.

In anumite cazuri, aceste salturi sunt usoare si se diminueaza in interval de cateva saptamani, insa alteori pot fi coplesitoare, de durata si sa necesite tratament.

Wikipedia defineste depresia clinica ca fiind "o stare mentala de tristete/amaraciune care persista pe perioade indelungate.
Simptome care dureaza mai mult de doua saptamani si de o severitate care incepe sa impiedice desfasurarea normala a activitatilor zilnice deja semnifica depresie clinica. Se presupune ca doar o mica parte din cei care sufera de depresie ajung sa constientizeze aceasta afectiune si sa se supuna tratamentului corespunzator. Motivele sunt frica de stigmatizare sociala, orgoliul personal si ignoranta.
Spre deosebire de credinta populara, chiar si cazurile de depresie severa pot fi tratate medical si vindecate."

In timpul perioadei postpartum, pana la 85% din femei experimenteaza unele tulburari de dispozitie. Pentru majoritatea femeilor, simptomele sunt tranzitorii si relativ usoare(baby blues), totusi 10-15% experimenteaza o forma mai persistenta de tulburare de dispozitie, precum depresia sau nevroza postpartum.

Boala psihica postpartum a fost initial conceputa ca un grup de afectiuni specifice sarcinii si nasterii si astfel, era diagnosticata diferit fata de alte tipuri de boli psihice. Dovezi recente sugereaza ca dificultatile psihice postpartum sunt aproape imperceptibile fata de afectiunile pshihice care apar in alte momente din viata unei femei.

Desi tratamentele efective facemaceutice si non-farmaceutice sunt disponibile atat pentru pacienti cat si pentru cei care ii ingrijesc, depresia postpartum este frecvent neglijata.

Afectiunile postpartum netratate pot supune atat mama cat si bebelusul la risc, si este asociata cu efecte pe termen lung in dezvoltarea si comportamentul copilului, asadar, recunoasterea prompta si tratamentul depresiei postpartum este esentiala atat pentru binele mamei cat si pentru al bebelusului.

O mare parte din literatura medicala sugereaza ca atitudinea si comportamentul mamei fata de bebelus afecteaza legatura mama-copil si bunastarea si dezvoltarea bebelusului. Depresia postpartum poate afecta negativ aceste interactiuni mama-copil.

Mamicile cu depresie postpartum sunt mai predispuse sa exprime atitudini negative fata de bebelusul lor si sa-l perceapa ca fiind mai dificil sau exigent. Mamele depresive prezinta dificultati in atasamentul fata de bebelus, fiind mai retrasa sau necorespunzator de intruziva, si cel mai des poate prezenta interactiuni faciale negative. Aceste perturbari in legatura mama-copil pot avea un impact profund in dezvoltarea copilului.

Copiii mamelor cu depresie postpartum sunt mai predispusi, decat copiii ai caror mame nu au suferit astefel de tulburari, sa prezinte probleme comportamentale, precum dificultati in alimentatie sau somn, crize de temperament, hiperactivitate, intarzieri in dezvoltarea cognitiva, nereguli emotionale si sociale, si debut precoce al afectiunilor depresive.

Factori de risc pentru tulburarile emotionale postpartum:

- nivelurile hormonale (estrogen, progesteron, cortizol) scad dramatic in primele 48 de ore de la nastere
- femeile cu depresie postpartum nu se diferentiaza semnificativ de cele non-depresive in ceea ce priveste nivelurile de estrogen, progesteron, prolactina si cortizol, sau in cazul in care aceste niveluri hormonale se modifica
- antecedente sau prezenta de tulburari emotionale, nevroza cu atacuri de panica, nevroza obsesiv-compulsiva sau depresie - la persoana in cauza sau o ruda apropiata
- femeile care raporteaza suport social inadecvat, stare civila nemultumitoare sau discordanta, sau evenimente negative sunt mai predispuse sa experimenteze depresia postpartum
- experienta traumatizanta legata de sarcina sau nastere
- evenimente stresante majore recente, precum avorturi, deces in familie, mutare, schimbarea sau pierderea slujbei, casatorie, despartire sai divort
- lipsa de sustinere din partea sotului ori partenerului sau absenta unui partener
- lipsa de sustinere din partea prietenilor sau familiei
- antecedente de simptome premenstruale severe, precum deprimare, iritabilitate sau furie
- antecedente de abuz fizic, emotional saui sexual
- antecedente de abuz de droguri sau viata impreuna cu o persoana care face abuz de droguri sau alcool
- antecedente sau prezenta de tulburari de comprtament alimentar
- sarcina neplanificata sau nedorita
- nivel scazut al respectului de sine
- relatie mama-copil de slaba calitate sau absenta
- presiuni financiare
- asteptari foarte ridicate de la propria persoana, cu nevoia personala de a fi "perfecta" si de "a avea controlul"
- un sugar cu foarte multe nevoi sau cu o afectiune medicala cronica
- antecedente de sterilitate
- boli tiroidiene
- privare excesiva de somn.

Melancolia postpartum

Melancolia postpartum - "baby blues" - afecteaza proximativ 80% dintre proaspetele mame. In general, ea se instaleaza in prima saptamana dupa nastere, adesea o data cu secretia lactata. Simptomele cuprind: plansul cu usurinta, senzatia de a fi coplesita, senzatia de a nu avea controlul asupra situatiei, sentimente de epuizare, anxietate sau tristete, si o lipsa de incredere in capacitatea de a fi parinte. Melancolia este temporara si rareori dureaza mai mult de o saptamana. Ea poate fi diminuata prin mai mult somn si odihna, calmarea durerilor de origine mamara, perineala sau provocate de incizie, si fiind inconjurata de sustinerea si prietenilor.

Tulburari de dispozitie postpartum

Tulburarile de dipozitie postpartum reprezinta un termen folosit pentru a descrie patru tipuri de tulburari emotionale care apar in primul an dupa nasterea unui copil. Aceste patru tipuri sunt: nevroza cu anxietate si panica, nevroza obsesiv-compulsiva, depresia postpartum si sindromul de stres posttraumatic.

Aproximativ 20% din femei sufera de TDPP dupa nastere si pot fi afectate de una sau mai multe din aceste aceste tulburari. De obicei, TDPP se instaleaza in primele 2 luni dupa nasterea unui copil, insa pot debuta in orice momentb al primului an dupa nastere.

Nevroza cu anxietate si panica

Femeia poate resimti simptone cu anxietate si panica, precum respiratie rapida, senzatie de sufocare, ameteli cu senzatie de lesin, batai rapide ale inimii sau dureri toracice. Ea poate avea gretiri si diaree. Poate resimti o frica paralizanta de a fi singura, de moartea beblusului sau de a parasi locuinta.

Nevroza obsesiv-compulsiva postpartum

Nevroza obsesiv-compulsiva postpartum se caracterizeaza prin ganduri obsesive (care revin mereu) si ritualuri compulsive (acte si manierisme repetate mereu). Gandurile obsesive nu pot fi controlate. Ele se repeta tot timpul si pot include teama de fi o mama "rea", teama de a-i face rau bebelusului sau teama de microbi. Ritualurile compulsive pot implica spalatul constant al mainilor (poate de sute de ori pe zi), curatenia frecventa, verificarea excesiva si compulsiva a bebelusului saucontroarea permanenta a incuietorilor usilor. Aceste ritualuri interfereaza cu viata normala de zi cu zi.

Depresia postpartum

Gradul de severitate si simptomele depresiei variaza de la o femeie la alta. In general, ea se instaleaza intre 2 saptamani si pana la 1 an dupa nastere, majoritatea cazurilor debutand intre a 6-a saptamana si a 6-a luna. Printre simptomele frecvent intalnite se numara sentimentele de disperare, deznadekde, epuizare, lipsa de energie, si lipsa de interes pentru orice.

O femeie care sufera de depresie postpartum poate resimti o inadecvare sau o lipsa de incredere in sine extrema, izbucniri bruste si inspaimantatoare de furie la adresa sotului, partenerului sau a celorlalti copii, si ganduri recurente de a-si face rau siesi sau bebelusului. Ea poate fi incapabila sa doarma, chiar daca are prilejul, poate uita sa manance (sau poate manca exagerat) si poate plange constant.

Sindromul de stres posttraumatic

Sindromul de stres posttraumatic
poate fi urmarea unei traume foarte puternice cauzate de o nastere dificila ori inspaimantatoare sau de situatii asociate cu nasterea, precum o boala neasteptata, probleme neasteptate ale bebelusului sau o ingrijire lipsita de compasiune sau chiar nociva. Aceasta tulburare mai poate aparea si atunci cand nasterea unui copil declanseaza amintiri ale unei traume din trecut, cum ar fi o experienta inspaimantatoare dintr-un spital, un abuz fizic ori sexual, sau un viol.

Printre simptomele intalnite in mod obisnuit se numara preocuparea constanta sau amintirea de tipul "strafulgerarilor de memorie" ale traumei, cosmaruri recurente, suparare si furie si semtimente protecoare extreme fata de sine sau bebelus. Amintirile sau cosmarurile pot fi insotite de atacuri de panica sau anxietate.

Tratamentul adecvat depinde de severitatea simptomelor si poate varia de la modificari ale stilului de viata, psihoterapie, pana la medicatie.

Psihoza postpartum este foarte rara (1/1000 femei), se instaleaza de obicei la scurta verme dupa nastere si se caracterizeaza printr-o agitatie severa, salturi de dispozitie, depresie si halucinatii. Femeia cu psihoza postpartum are nevoie de ingrijiri imediate si tratament psihiatric.