luni, 29 iunie 2009

duminică, 28 iunie 2009

Despre celulele stem









marți, 23 iunie 2009

Dificultati emotionale dupa nastere


Dupa nastere puteti resimti schimbari bruste de dispozitie, care sunt datorate in mare parte modificarilor nivelurilor unor hormoni, fie oboselii, lipsei de experienta sau de incredere in propria persoana, sau solicitarilor permanente din partea bebelusului.

Alte cauze pot fi:o experienta foarte dificila sau dezamagitoare in ceea ce priveste nasterea, o boala/tulburare neasteptata a bebelusului, diferite situatii personale stresante, antecedente personale sau familiale de tulburari de dispozitie, depresia, atacurile de panica si anxietate sau maladia bipolara.

In anumite cazuri, aceste salturi sunt usoare si se diminueaza in interval de cateva saptamani, insa alteori pot fi coplesitoare, de durata si sa necesite tratament.

Wikipedia defineste depresia clinica ca fiind "o stare mentala de tristete/amaraciune care persista pe perioade indelungate.
Simptome care dureaza mai mult de doua saptamani si de o severitate care incepe sa impiedice desfasurarea normala a activitatilor zilnice deja semnifica depresie clinica. Se presupune ca doar o mica parte din cei care sufera de depresie ajung sa constientizeze aceasta afectiune si sa se supuna tratamentului corespunzator. Motivele sunt frica de stigmatizare sociala, orgoliul personal si ignoranta.
Spre deosebire de credinta populara, chiar si cazurile de depresie severa pot fi tratate medical si vindecate."

In timpul perioadei postpartum, pana la 85% din femei experimenteaza unele tulburari de dispozitie. Pentru majoritatea femeilor, simptomele sunt tranzitorii si relativ usoare(baby blues), totusi 10-15% experimenteaza o forma mai persistenta de tulburare de dispozitie, precum depresia sau nevroza postpartum.

Boala psihica postpartum a fost initial conceputa ca un grup de afectiuni specifice sarcinii si nasterii si astfel, era diagnosticata diferit fata de alte tipuri de boli psihice. Dovezi recente sugereaza ca dificultatile psihice postpartum sunt aproape imperceptibile fata de afectiunile pshihice care apar in alte momente din viata unei femei.

Desi tratamentele efective facemaceutice si non-farmaceutice sunt disponibile atat pentru pacienti cat si pentru cei care ii ingrijesc, depresia postpartum este frecvent neglijata.

Afectiunile postpartum netratate pot supune atat mama cat si bebelusul la risc, si este asociata cu efecte pe termen lung in dezvoltarea si comportamentul copilului, asadar, recunoasterea prompta si tratamentul depresiei postpartum este esentiala atat pentru binele mamei cat si pentru al bebelusului.

O mare parte din literatura medicala sugereaza ca atitudinea si comportamentul mamei fata de bebelus afecteaza legatura mama-copil si bunastarea si dezvoltarea bebelusului. Depresia postpartum poate afecta negativ aceste interactiuni mama-copil.

Mamicile cu depresie postpartum sunt mai predispuse sa exprime atitudini negative fata de bebelusul lor si sa-l perceapa ca fiind mai dificil sau exigent. Mamele depresive prezinta dificultati in atasamentul fata de bebelus, fiind mai retrasa sau necorespunzator de intruziva, si cel mai des poate prezenta interactiuni faciale negative. Aceste perturbari in legatura mama-copil pot avea un impact profund in dezvoltarea copilului.

Copiii mamelor cu depresie postpartum sunt mai predispusi, decat copiii ai caror mame nu au suferit astefel de tulburari, sa prezinte probleme comportamentale, precum dificultati in alimentatie sau somn, crize de temperament, hiperactivitate, intarzieri in dezvoltarea cognitiva, nereguli emotionale si sociale, si debut precoce al afectiunilor depresive.

Factori de risc pentru tulburarile emotionale postpartum:

- nivelurile hormonale (estrogen, progesteron, cortizol) scad dramatic in primele 48 de ore de la nastere
- femeile cu depresie postpartum nu se diferentiaza semnificativ de cele non-depresive in ceea ce priveste nivelurile de estrogen, progesteron, prolactina si cortizol, sau in cazul in care aceste niveluri hormonale se modifica
- antecedente sau prezenta de tulburari emotionale, nevroza cu atacuri de panica, nevroza obsesiv-compulsiva sau depresie - la persoana in cauza sau o ruda apropiata
- femeile care raporteaza suport social inadecvat, stare civila nemultumitoare sau discordanta, sau evenimente negative sunt mai predispuse sa experimenteze depresia postpartum
- experienta traumatizanta legata de sarcina sau nastere
- evenimente stresante majore recente, precum avorturi, deces in familie, mutare, schimbarea sau pierderea slujbei, casatorie, despartire sai divort
- lipsa de sustinere din partea sotului ori partenerului sau absenta unui partener
- lipsa de sustinere din partea prietenilor sau familiei
- antecedente de simptome premenstruale severe, precum deprimare, iritabilitate sau furie
- antecedente de abuz fizic, emotional saui sexual
- antecedente de abuz de droguri sau viata impreuna cu o persoana care face abuz de droguri sau alcool
- antecedente sau prezenta de tulburari de comprtament alimentar
- sarcina neplanificata sau nedorita
- nivel scazut al respectului de sine
- relatie mama-copil de slaba calitate sau absenta
- presiuni financiare
- asteptari foarte ridicate de la propria persoana, cu nevoia personala de a fi "perfecta" si de "a avea controlul"
- un sugar cu foarte multe nevoi sau cu o afectiune medicala cronica
- antecedente de sterilitate
- boli tiroidiene
- privare excesiva de somn.

Melancolia postpartum

Melancolia postpartum - "baby blues" - afecteaza proximativ 80% dintre proaspetele mame. In general, ea se instaleaza in prima saptamana dupa nastere, adesea o data cu secretia lactata. Simptomele cuprind: plansul cu usurinta, senzatia de a fi coplesita, senzatia de a nu avea controlul asupra situatiei, sentimente de epuizare, anxietate sau tristete, si o lipsa de incredere in capacitatea de a fi parinte. Melancolia este temporara si rareori dureaza mai mult de o saptamana. Ea poate fi diminuata prin mai mult somn si odihna, calmarea durerilor de origine mamara, perineala sau provocate de incizie, si fiind inconjurata de sustinerea si prietenilor.

Tulburari de dispozitie postpartum

Tulburarile de dipozitie postpartum reprezinta un termen folosit pentru a descrie patru tipuri de tulburari emotionale care apar in primul an dupa nasterea unui copil. Aceste patru tipuri sunt: nevroza cu anxietate si panica, nevroza obsesiv-compulsiva, depresia postpartum si sindromul de stres posttraumatic.

Aproximativ 20% din femei sufera de TDPP dupa nastere si pot fi afectate de una sau mai multe din aceste aceste tulburari. De obicei, TDPP se instaleaza in primele 2 luni dupa nasterea unui copil, insa pot debuta in orice momentb al primului an dupa nastere.

Nevroza cu anxietate si panica

Femeia poate resimti simptone cu anxietate si panica, precum respiratie rapida, senzatie de sufocare, ameteli cu senzatie de lesin, batai rapide ale inimii sau dureri toracice. Ea poate avea gretiri si diaree. Poate resimti o frica paralizanta de a fi singura, de moartea beblusului sau de a parasi locuinta.

Nevroza obsesiv-compulsiva postpartum

Nevroza obsesiv-compulsiva postpartum se caracterizeaza prin ganduri obsesive (care revin mereu) si ritualuri compulsive (acte si manierisme repetate mereu). Gandurile obsesive nu pot fi controlate. Ele se repeta tot timpul si pot include teama de fi o mama "rea", teama de a-i face rau bebelusului sau teama de microbi. Ritualurile compulsive pot implica spalatul constant al mainilor (poate de sute de ori pe zi), curatenia frecventa, verificarea excesiva si compulsiva a bebelusului saucontroarea permanenta a incuietorilor usilor. Aceste ritualuri interfereaza cu viata normala de zi cu zi.

Depresia postpartum

Gradul de severitate si simptomele depresiei variaza de la o femeie la alta. In general, ea se instaleaza intre 2 saptamani si pana la 1 an dupa nastere, majoritatea cazurilor debutand intre a 6-a saptamana si a 6-a luna. Printre simptomele frecvent intalnite se numara sentimentele de disperare, deznadekde, epuizare, lipsa de energie, si lipsa de interes pentru orice.

O femeie care sufera de depresie postpartum poate resimti o inadecvare sau o lipsa de incredere in sine extrema, izbucniri bruste si inspaimantatoare de furie la adresa sotului, partenerului sau a celorlalti copii, si ganduri recurente de a-si face rau siesi sau bebelusului. Ea poate fi incapabila sa doarma, chiar daca are prilejul, poate uita sa manance (sau poate manca exagerat) si poate plange constant.

Sindromul de stres posttraumatic

Sindromul de stres posttraumatic
poate fi urmarea unei traume foarte puternice cauzate de o nastere dificila ori inspaimantatoare sau de situatii asociate cu nasterea, precum o boala neasteptata, probleme neasteptate ale bebelusului sau o ingrijire lipsita de compasiune sau chiar nociva. Aceasta tulburare mai poate aparea si atunci cand nasterea unui copil declanseaza amintiri ale unei traume din trecut, cum ar fi o experienta inspaimantatoare dintr-un spital, un abuz fizic ori sexual, sau un viol.

Printre simptomele intalnite in mod obisnuit se numara preocuparea constanta sau amintirea de tipul "strafulgerarilor de memorie" ale traumei, cosmaruri recurente, suparare si furie si semtimente protecoare extreme fata de sine sau bebelus. Amintirile sau cosmarurile pot fi insotite de atacuri de panica sau anxietate.

Tratamentul adecvat depinde de severitatea simptomelor si poate varia de la modificari ale stilului de viata, psihoterapie, pana la medicatie.

Psihoza postpartum este foarte rara (1/1000 femei), se instaleaza de obicei la scurta verme dupa nastere si se caracterizeaza printr-o agitatie severa, salturi de dispozitie, depresie si halucinatii. Femeia cu psihoza postpartum are nevoie de ingrijiri imediate si tratament psihiatric.



Maternal Depression - "Depresia maternala" reprezinta un foarte bun suport informativ pe care va invit sa-l "rasfoiti".















Surse:Internet Explorer, Penny Simkin-"Sarcina,nasterea si nou-nascutul"

4 mituri despre tulburarile de dispozitie postpartum (TDPP)


1. Mit: Vor trece daca "imi tin firea" sau le ignor/neg

Realitate: Recunoasterea a ceea ce simti si solicitarea de ajutor va vor eccelera refacerea.

2. Mit: Daca am TDPP inseamna ca sunt o fire slaba

Realitate: Femei puternice si inteligente sufera de TDPP. Nu a-ti facut nimic gresit si nu dvs. le-ati provocat aparitia.

3. Mit: Daca am TDPP inseamna ca sunt o mama "rea"

Realitate: Multe femei cu acesta afectiune simt ca sunt mame "rele" din cauza gandurilor sau sentimentelor pe care le au. Ele cred ca numai mamele "rele" se infurie sau au ganduri de a-si face rau, lor insele sau copiilor lor. Este bine sa stiti ca femeile cu TDPP care recunosc ca aceste ganduri ale lor sunt daunatoare, nu vor actiona niciodata pe baza lor. Mamele bune fac ce pot ele mai bine.

4. Mit: Daca iau medicamente pentru TDPP nu mai pot alapta

Realitate: Exista medicamente folosite in tratamentul acestei afectiuni care sunt compatibile cu alaptatul. Cereti sfatul medicului sau psihoterapeutului care va ingrijeste.

Sursa: Penny Simkin, "Sarcina, nasterea si nou-nascutul"

luni, 22 iunie 2009

7 mituri despre depresie


1. Mit: Depresia nu ma afecteaza pe mine

Realitate: Conform unui sondaj din 2004 realizat de Asociatia Colegiul American de Sanatate, aproape jumatate din studentii tuturor colegiilor au relatat ca au fost atat de deprimati la un anumit moment incat le-a fost afectata intreaga functionare, si 15% din ei indeplinesc criteriile pentru depresia clinica. Acesta inseamna ca cineva din viata ta, la care tii, sau poate chiar tu, ar putea fi afectat de depresie in adolescenta sau in perioada de adult.


2. Mit: Depresia nu este o problema medicala reala

Realitate: Depresia este o afectiune reala si serioasa. Nu este diferita de diabet sau bolile inimii in abiliatatea ai de a afecta viata unei persoane. Poate avea atat simptome emotionale cat si fizice si poate face viata foarte dificila pentru persoanele care sufera de depresie. Comunitatea medicilor a recunoscut seriozitatea depresiei si o incadreaza ca boala. In timp ce nimeni nu cunoaste cu exactitate cauzele depresiei, se stie ca factorii biologici si genetici joaca un rol semnificativ in dezvoltarea acestei afectiuni.

3. Mit: Depresia este ceva din care persoanele puternice "isi pot reveni" daca gandesc pozitiv

Realitate: Nimeni nu isi alege sa fie depresiv, la fel cum nimeni nu isi alege sa aiba alta afectiune de sanatate. Persoanele cu depresie nu-si pot "reveni" la fel cum nu-si poate "reveni" o persoana cu diabet. Nu este un semn de slabiciune sau de lene depresia, este o problema de sanatate, rezultata din schimbari ale structurii creierului sau functionalitatii acestuia, datorita factorilor de mediu sau biologici.

4. Mit: Depresia apare doar atunci cand se intampla ceva rau in viata ta

Realitate: Depresia este mai mult decat a avea ganduri triste ocazional. In timp ce fiecare experimentam suişuri şi coborâşuri in viata, si deseori suntem tristi pentru un timp dupa o dezamagire sau o pierdere, aparitia depresiei nu necesita un eveniment negativ. Perioade prelungite de inutilitate, tristete, si lipsa de interes pentru lucruri de care cineva de obicei se bucura, sunt simptome de depresie. Depresia poate debuta brusc, chair si atunci cand toate par sa mearga bine in viata.

5. Mit: Depresia va trece de la sine

Realitate: In anumite cazuri depresia poate trece fara tratament, insa de obicei nu se intampla asa. Fara un tratament adecvat, simptomele depresiei pot dura saptamani, luni sau chiar ani. Depresia poate duce la sinucidere, consolidand astfel importanta tratamentului. Vestea cea buna este ca majoritatea persoanelor se simt mult mai bine dupa tratament.

6. Mit: Antidepresivele iti vor schimba personalitatea

Realitate: Gandul de a lua medicamente care iti modifica chimia creierului poate fi infricosator. Totusi, sunt facute doar pentru a modifica anumite produse chimice care stau la baza simptomelor depresiei, si nu iti vor schimba personalitatea. Majoritatea persoanelor care ia antidepresive se bucura sa se simta bine din nou. Cel mai bine este sa discutati cu medicul despre efectele antidepresivelor.

7. Mit: A discuta despre depresie face numai rau

Realitate: Este usor de inteles de ce este cineva afectat ingrijorat sa discute despre depresie, insa a sta singur cu gandurile tale este si mai daunator in aceasta afectiune. Multe persoane cu probleme de sanatate mintala sunt stigmatizate de societate, asa ca cel mai bun lucru pe care il puteti face pentru a ajuta un prieten este sa fii bun, suportiv, si un bun asculttor daca aleg sa va vorbeasca. Daca eziti sa discuti dificultati cu care s-ar putea sa te confrunti cu un prieten apropiat sau un membru al familiei, gandeste-te la celelalte persoane din viata ta, precum lideri spirituali, sau alte persoane care ar fi dispuse sa discute cu tine.

Depresia este o afectiune serioasa, insa majoritatea persoanelor se simt mai bine daca sunt ajutati.

Sursa: Mental Health of America

Recomandari Vida Health



















vineri, 12 iunie 2009

Sfaturi de la specialistii ParentsTv

Importanta si riscurile activitatii fizice in timpul sarcinii



Bagajul pentru spital



Sa ne alaptam bebelusul corect!







Cum alegem biberonul bebelusului si cat de important este sa facem alegera corecta



Despre baia bebelusului



Pentru un somn mai linistit





Alegerea si schimbarea scutecelor



Cum sa verificam temperatura bebelusului



Despre primul an



Sa-i citim bebelusului!